Tehnica “Pasi de dans”


Pasi de dans

Pasi de dans

“E extrem de multă muncă, nene, la o telenovelă. Câteodată trebuie să înveţi textul atunci, pe platou, şi după aia să-l joci. Iar eu nu sunt capabil să fac chestia asta, nu ştiu. Eu, la teatru, repet câte o lună, două, câteodată. La film, la fel, ai repetiţii înainte. E un anumit ritm, în care eu pot să dansez. Ritmul celălalt e prea rapid pentru mine.”

Andi Vasluianu

Credeti ca un sprinter ar putea castiga un maraton ? Sau o persoana care practica bouldering ar putea tine pasul cu un alpinist la cucerirea unui munte ? Sau invers… Fiecare dintre aceste persoane s-a antrenat timp indelungat pentru a excela in domeniul pe care si l-a ales. Si si-a ales acest domeniu deoarece a considerat ca ritmul respectiv e cel in care se regaseste.

Mereu, in viata, este vorba de a ne gasi propriul ritm. Daca lucrurile se vor precipita si vom fi nevoiti de buna voie, prin propria noastra alegere sau fortati de anumite imprejurari, sa lucram mai mult, va interveni oboseala, stresul si sentimentul de neputinta ca nu putem face fata situatiei, sentimentul de enervare ca noi lucram mai mult fata de alte persoane din anturajul nostru, ajungand uneori pana la concluzii tragice precum ca nu are rost sa traiesti o viata in care sa lucrezi continuu. Ma refer, bineinteles, la perioade lungi de lucru in astfel de conditii si nu la acele hei-rup-isme pe care multi dintre noi le facem din cand in cand pentru a finaliza un proiect la timp sau pentru a ne pregati mai bine la un examen.

Situatia in care ritmul este prea lent, este la fel de periculoasa. Creierul nu mai este folosit la intreaga capacitate si intri intr-un proces de insatisfactie, ai impresia permanenta ca poti mai mult si ca nu esti apreciat la adevarata valoare. Te plafonezi singur si vei avea nevoie de multa energie ca sa iesi din aceasta situatie. Vei avea impresia la inceput ca esti intr-o vacanta continua, dar cand va fi nevoie sa faci dovada informatiilor acumulate, va trebui sa accelerezi ritmul pentru a recupera tot ce ai pierdut. Si vei ajunge in situatia descrisa in paragraful anterior.

Din pacate, cei mai multi dintre noi functioneaza pe o sinusoida. Au perioade mari de relaxare, urmate de perioade de efort sustinut, dupa care ciclul se reia. Au de dat un examen, invata zi si noapte, reusesc la examen, se relaxeaza ca au trecut cu bine de acesta pana la urmatoarea testare, dupa care, cum spuneam, ciclul se reia.

Si acest obicei, format inca de pe bancile scolii, se va perpetua si la serviciu, indiferent daca vom lucra pentru un angajator sau pentru noi insine. Tiparele se repeta. Obisnuintele capatate se vor dezvata greu.

Cel mai bine e sa-ti gasesti propriul ritm pe care sa-l urmezi mereu. Nu constant. Vor fi intotdeauna momente cand va trebui sa turezi motoarele (in preajma unui examen) sau sa te relaxezi (in vacante), dar variatiile vor fi mult mai mici. In acel ritm te vei simti in largul tau. Va fi propriul tau dans pe care il vei dansa cu pasii inventanti de tine. Nu trebuie sa preiei ritmul colegului de clasa sau de camera.

Imi aduc aminte de o familie care statea cu un etaj mai jos si care avea doi gemeni. Tatal petrecea mult timp cu serviciul. Era profesor universitar ce lucra in cercetare. Mama se ocupa de educatia copiilor. Cunostea multe tehnici de educare, dar nu cunostea tehnica „Pasilor de dans”. Crease programe de activitate pe an, pe luni si pe saptamani. Deoarece considera ca se pricepe mai bine, le concepuse ea insasi. Si deoarece ambii copii erau in aceeasi clasa, facuse un program unic pentru amnadoi. Alex, unul dintre gemeni, se adaptase, dar Tudor pierdea continuu teren. Mama se enerva pe el si mereu i-l dadea de exemplu pe Alex.

Intr-o zi, am rugat-o ca incepand cu urmatoarea saptamana sa-i lase pe baieti sa-si faca programele saptamanale. Era momentul sa se descurce singuri. Au vazut modelele facute de mama, aveau obiectivele stabilite, n-ar trebui sa fie greu.

Mama a cam strambat din nas, dar a acceptat, cu conditia sa-i fie prezentate programele inainte de a fi aplicate si sa aiba drept de veto. Spre surprinderea ei, a vazut doua programe, usor diferite de al ei, dar care atingeau toate punctele importante. Ambii copii au inceput sa aiba rezultate mai bune.

Ce se intamplase ? Alex invata mai repede. Ritmul stabilit de mama era suficient pentru el si se adaptase mai rapid. In schimb, se plictisea mai usor si capatase un aer de superioritate fata de Tudor, din cauza ca mama il dadea mereu de exemplu. Acum, isi scurtase timpul de studiu si introdusese mai multe activitati extrascolare.

Tudor, invata mai greu, dar era sarguincios. In momentul in care a putut sa-si faca propriul ritm, a marit timpul dedicat studiului si nu a mai avut probleme.

Fiecare dintre ei si-a gasit proprii pasi de dans si astfel le-a fost mai usor sa-si atinga obiectivele.

Gaseste-ti ritmul tau si vei avea rezultate mult mai bune. Nu imprumuta ritmul altei persoane. Nu incerca sa tii pasul cu altcineva. Vezi doar care-i obiectivul final, termenul la care trebuie atins si stabileste-ti propriul ritm. Foarte curand, ritmul se va transforma in obisnuinta.

Tehnica este valabila si pentru echipe. Se va stabili un obiectiv comun, un termen limita pentru echipa insa sarcinele vor fi impartite intre membrii echipei functie de ritmul fiecaruia.

“Oamenii intra intr-un ritm care-i face rezistenti la schimbare. Pentru a intelege aceasta stare de spirit, incercati sa schimbati mana cu care va spalati pe dinti dimineata.”

Gary Gesme

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.