Arhive lunare: martie 2016


Spatiu personal
Ai urmarit vreodata un caine in timp ce te apropii de el ? Este destul de linistit pana ajungi la o anumita distanta, dupa care incearca sa se dea inapoi pentru a pastra aceasi distanta intre el si tine. Daca reusesti sa-l incoltesti se va zburli si va deveni violent sau se va recunoate invins si-si va lasa coada intre picioare, ghemuindu-se. Toate acestea se intampla deoarece ai patruns in spatiul sau de siguranta. Acest spatiu depinde de la animal la animal, atat ca specie, cat si ca talie, precum si de mediul in care a fost crescut. La fel si omul are un spatiu al sau personal, in care nu este indicat sa intri si care depinde de mediul cultural din care provine. In tarile occidentale, unde acest concept a fost asimilat mai devreme, oamenii lasa permanent o distanta intre ei indiferent de situatie. La noi, pana de curand, cand stateai la un rand nu te simteai bine daca nu erai strivit intre persoana din fata si cea din spate. Incetul cu incetul, isi face loc si la noi necesitatea existentei unui spatiu personal. Spatiul din jurul unei persoane se imparte in 4 zone: zona intima – aproximativ 45 cm zona personala – intre 45 cm si 1,5 m zona sociala – intre 1,5 m si 3,5 m zona publica – peste 3,5 m. Dimensiunile zonelor sunt orientative, ele diferind de la persoana la persoana, functie de sex, educatie, profesie, gradul de sanatate, varsta etc. Spre exemplu, femeile simt nevoia unei zone intime mai mare decat al barbatilor. O persoana racita, din teama de a nu molipsi pe altii, isi va extinde aceasta zona de confort. Un doctor are o zona intima mai mica fiind obisnuit cu contactul cu pacientii. Batranii isi micsoreaza zona intima deoarece auzul nu le permite sa stea prea departe fata de interlocutor. In zona intima a altei persoane nu ai voie sa patrunzi, decat daca esti ruda cu ea, sot / sotie, amant / amanta etc. Nu incerca gesturi familiare cu interlocutorul, gen: a pune mana pe umar, ai aranja o cuta la haina, parul, sau a-i lua ceva de pe fata. De cele mai multe ori va fi deranjat de gestul tau si vei pierde orice avantaj, indiferent cat de interesanta este propunerea ta. In aceasta zona pot patrunde doar persoanele apropiate emotional. De aceea, daca o persoana lasa sa patrunda in zona ei intima o alta persoana de sex opus, cu toate ca aparent nu se cunosc, fi sigur ca intre ei este ceva. Daca nu sunt amanti, exista cel putin o slabiciune a uneia fata de cealalta, mai mult decat o simpatie. Sunt unele persoane, care intra intentionat in zona intima a altei persoane, ajungand pana la zona intima restransa, care este permisa numai in timpul contactului fizic, doar din dorinta de a intimida. Daca se intampla asa ceva, nu-l lasa sa preia acest avantaj si atrage-i in mod politicos atentia asupra distantei minime de pastrat. Daca esti atent la doi indragostiti care se saruta, vei vedea ca trupurile lor se ating, permitand patrunderea unuia in zona intima restransa a celuilalt, insa cand doi vechi prieteni se intalnesc si se saruta pe obraz, sau chiar pe gura (daca isi permit), vei vedea ca trupurile lor mentin o anumita distanta, zona intima restransa. La fel se intampla cand oamenii se felicita la zile onomastice, de revelion, cand au succes intr-o actiune. Exista anumite stari euforice, ca atunci cand echipa favorita da gol, cand oamenii nu mai tin cont de zona intima restransa si se strang brusc in brate, dar tot atat de repede se despart stanjeniti cand realizeaza ca au incalcat zona intima restransa. Deci, patrunderea in zona intima se poate face din doua motive: fie cealalta persoana incearca sa ne faca avansuri sexuale, fie are intentii ostile. In ambele cazuri, ca si la caine, corpul nostru va reactiona instinctiv: inima va bate mai repede, adrenalina inunda organismul, toti muschii se incordeaza fiind pregatiti sa faca fata oricarei situatii. Zona personala este distanta indicata pe care ar trebui sa o pastram fata de altii la intalnirile de afaceri, evenimentele sociale, petrecerile intre prieteni (nu in familie). Zona sociala este distanta pe care o pastram fata de necunoscuti. In aceasta categorie intra toate persoanele pe care le vedem pentru prima oara, sau chiar daca le vedem de mai multe ori nu avem o relatie de amicitie. De exemplu, factorul postal sau vanzatorul de la chioscul cu ziare, chiar daca il vedem in fiecare zi, va ramane mereu in zona sociala si nu va patrunde deloc in zona personala. Evident, ca functie de constrangeri, acest spatiu se va diminua. Nu poate fi mentinut in mijloacele de transport sau in lift, in salile de spectacole, unde evident ca suntem inconjurati de oameni straini si nevoiti sa-i acceptam, de cele mai multe ori, chiar si in zona intima. In astfel de situatii nu avem voie sa dam de inteles ca am perceput incalcarea zonei libere. Nu ne uitam la celalalt, nu-i intersectam privirea, nu ne uitam in decolteu, nu vorbim, nu tusim, nici macar nu respiram. Privirea trebuie tinuta atintita pe geam, la numerele etajului, intr-o carte sau ziar si sa parem ca suntem foarte captivati de ceea ce vedem si facem abstractie de ce este in jurul nostru. Zona publica este distanta pe care o pastram fata de un auditoriu. Exista speakeri, care pentru a arata ca sunt apropiati fata de auditoriu, prefera sa intre printre ei, dar este o greseala, doarece in momentul cand trece de primele randuri ale salii, ii obliga pe acestia sa intoarca capul pentru a asculta. Si asta se intampla, deoarece nu respecta zona publica. Te-ai intrebat de ce politia, cand este o incaierare sau o aglomeratie care tinde sa devina violenta, intervine si imprastie multimea ? Practic, acorda fiecaruia spatiul personal de care are nevoie, astfel incat fiecare individ se calmeaza.

Spatiul personal


Una dintre cele mai mari greseli pe care o poate face o persoana in cadrul unei intalniri este de a se uita la ceas. Indiferent daca acesta este la mana sau pe perete. Acest gest este un semn clar de lipsa de respect. Primul mesaj pe care-l transmiti este: „Of! Nu se mai termina odata. Este foarte plictisitor.” Pe langa faptul ca este o dovada clara de nerabdare, este si caracteristica unei persoane care se crede, fara motiv, superioara celorlalti, care are un ego crescut artificial, umflat cu pompa. Vei transforma intalnirea si pe cel cu care discuti intr-un lucru insignifiant, spunandu-i indirect ca ai lucruri mai bune de facut decat sa fi atunci, acolo. Un alt mesaj transmis odata cu acest gest este cel de plictiseala. Privesti ceasul, uneori desenezi orice iti trece prin minte, sau nu-ti trece, iti mai aranjezi o cuta la haina si nu stii ce sa mai faci ca sa treaca timpul mai repede. Dupa jumatate de ora, te uiti iar la ceas si-ti dai seama ca au trecut doar cinci minute. Orice ar fi, nu te uita la ceas ! Uita-te la persoana care vorbeste. Fixeaza-ti un punct de pe fata ei si urmareste-l daca te plictisesti. Vezi ce frumos se misca spranceana ? Parca e vie. Daca tu esti persoana care vorbesti si observi ca cineva din auditoriu se uita la ceas, sau scoate smartphonul si nu vorbeste ci doar se uita la ecran (acolo de obicei este afisata ora), este un semn ca ar trebui sa te apropii de final si ca, daca ai prelungi prea mult speech-ul, acesta s-ar transforma intr-un fiasco. In concluzie, este bine ca ceasul sa ramana ceea ce este. Un instrument de masurat timpul. Nu-l folosi pentru a transmite mesaje neplacute sau sau jignitoare. Nici tie nu ti-ar placea, ca in timp ce vorbesti, cineva sa-ti spuna ca esti plictisitor. In momentul in care te duci la o intalnire, sedinta, curs etc. stii din start ca ai un timp acordat pentru acea activitate. Daca esti la o petrecere si cineva te abordeaza si incepe sa-ti povesteasca o intamplare interminabila si foarte plicticoasa, cand simti ca nu mai rezisti, cere-ti politicos scuze spunand ca ai observat pe cineva cu care trebuie sa discuti ceva urgent, deoarece nu crezi ca vei mai avea alta ocazie. Daca ai curaj, fa un experiment: la o intalnire cu o persoana fata de care iti permiti, ori de cate ori esti convins ca te vede, uita-te la ceas si urmareste ce se intampla. Ori se va simti stingherita, caci nu va sti cum sa reactioneze, ori se va opri foarte repede din vorbit, realizand ca este plictisitoare, ori iti va spune direct in fata ca daca te plictiseste, poti sa pleci.

Privirea ceasului


Degetul mic in sus
Degetul mic in sus Degetul mic in sus Este un alt gest care are semnificatii diferite in mai multe culturi. La fel ca in cazul celor mai multe gesturi, originea sa este necunoscuta. Una dintre legende, spune ca in Franta, regele Ludovic, nu se mai stie al catelea, suferea de o boala articulara ce-i intepenise articulatiile de la degetul mic. Nemaiputand sa-l stranga, el il tinea permanent intins, chiar si cand folosea paharul sau ceasca. Toata lumea a crezut ca acesta este un gest nobil si au inceput sa-l imite, fiind considerat ca un simbol al nobletii. Alexandre Dumas, in cartea sa „Omul cu masca de fier”, ne ofera o explicatie a gestului, cand Athos il invata cum pe Phillippe cum sa tina paharul ca un rege. "Slugile au atins pocalul regelui, de aceea el il va atinge cat mai putin posibil. Tine degetul mic ridicat." O alta presupusa origine a ridicarii degetului mic, legata tot de simbolul nobletii, dateaza inca din Roma antica, unde toata lumea manca cu mana. Elita societatii folosea doar trei degete, pe cand plebea manca cu toata mana. Asa ca, cei care aveau degeul mic ridicat la masa, faceau parte din clasa nobila. Versiunea mai moderna a originii ridicarii degetului mic, dateaza de pe vremea consumului de ceai. Acesta se servea din cesti ce initial nu aveau manere. Cestile trebuiau tinute cu toata mana, iar ceaiul se servea, obligatoriu, fierbinte. Asa ca, daca doreai sa nu te frigi, trebuia sa ai o suprafata cat mai mica in contact cu ceasca si de obicei se foloseau numai primele trei degete. De aceea, acest gest este asociat cu bauturile consumate din cesti. Tot din Franta Evului Mediu, provine si o explicatie triviala a acetui gest. La curtea regala era o societate destul de decadenta si libertina din punct de vedere sexual. De aceea, bolile cu transmitere sexuala erau in floare si curtenilor le erau cam frica sa mai faca sex la intamplare. Asa ca, pentru a se proteja, cine era sanatos, ridica degetul mic pentru a arata ca se poate face sex cu el / ea in siguranta. In Franta moderna, acest gest semnifica „nu ma poti prosti”. In cultura indiana, fiecarui deget ii coresponde un element, pentru degetul mic, acesta fiind – apa. De aceea, pentru a indica ca doresti sa mergi la toaleta, sau le comunici celor din anturaj, ca tu te duci la toaleta, o vei face prin ridicarea degetului mic. In chiromantie, degetul mic este asociat cu o baza a vietii (Mercur). O persoana cu degetul mic scurt, se crede ca are probleme de incredere in cei apropiați, pe cand o persoana cu degetul mic lung este considerata a fi foarte spirituala si vicleana. In unele tari, degetul mic este folosit pentru a cere bere. Dar, nu orice tip de bere, ci berea casei. Bineinteles, ca daca veti incerca sa cereti berea casei in India, vi se va arata locul unde puteti face pipi. Pe cand, daca esti in Belgia si vrei sa mergi la toaleta, daca ridici degetul mic catre chelner, in nici-un caz el nu-ti va arata toaleta ci-ti va mai aduce un rand de bere Jupiter. In America si Canada, inginerii poarta un inel de fier pe degetul mic. Este o mandrie pentru ei si ori de cate ori au ocazia ridica degetul mic pentru a arata ca fac parte din Ordinul Inginerilor. Cand doua persoane isi promit ceva una alteia, vor ridica fiecare degetul mic si-l vor infasura unul in jurul altuia, ca doua zale a unui lant. Acesta promisiune este sacra si trebuie respectata cu orice pret, insemnand ca persoanei care a incalcat juramantul sa i se taie degetul mic. Membrii clanului japonez Yakuza aplica si astazi ca pedeapsa pentru diferite infracțiuni, taierea diferitelor portiuni din degetul mic (cunoscut sub numele de yubitsume ). In Japonia, ridicarea degetului mic, semnifica femeie. Este recomandat sa eviti sa faci acest gest in tarile mediteraneene. El este folosit pentru a indica o persoana cu penis mic, si cum barbatii sunt foarte orgoliosi in aceasta privinta s-ar putea sa fi luat la bataie, aparent fara nici un motiv real. In Republica Bali, degetul mic se ridica cand ceva merge rau, sau este de rau. In America de Sud este folosit pentru a ridica ceva subtire. Cunosti si o alta semnificatie a gestului de a ridica degetul mic ? Lasa-mi un comentariu.

Degetul mic in sus



Semnul V 2
Este un alt semn, care are multiple intelesuri, atat functie de cultura din care provine cel care-l face, cat si de modul in care este facut. Stiinta limbajului corpului nu este o stiinta exacta. Nici-un gest nu poate fi interpretat individual, insemnand exact un anumit lucru, o anumita stare. El este interpretat in context (mediul in care se afla subiectul, cultura din care provine, combinatiile cu alte alte gesturi, mesajul transmis verbal etc.). Cele spuse rezulta din tot ce am publicat pana acum, iar gestul analizat astazi nu se abate de la aceasta regula. Originea gestului este necunoscuta. Legenda spune ca acest semn provine din timpul razboiului de 100 de ani, cand arcasilor velsi capturati le erau taiate degetul aratator si degetul mijlociu pentru a nu mai putea folosi arcul. Pe campul de lupta, arcasii englezi le aratau inamicilor cele doua degete, transmitandu-le mesajul „Eu pot trage cu arcul, sic!”. Dar, e numai o legenda, neexistand dovezi in acest sens. Prima dovada dateaza din 1901, cand un lucrator a folosit gestul (capturat pe film) pentru a indica faptul ca lui nu-i placea sa fie filmat. Gestul a fost considerat obscen pana in al doilea razboi mondial cand a semnul a fost folosit ca simbol al victoriei de catre unele din cele mai mari personalitati (Victor de Laveleye, ministru belgian al justiției și director al emisiunilor belgiene francofone transmise de BBC – 1941, Winston Churchill, prim-ministru britanic – 1943, Richard Nixon, președinte SUA – 1961). Avand o sustinere media atat de puternica (BBC), gestul a fost rapid adoptat ca simbol al victoriei si folosit in afise, grafitii, muzica (pastrand ritmul dat de semnalul morse pentru litera V), sculptura si alte forme de arta. Neputand fi eliminat de catre nazisi, acesta a fost preluat ca atare pentru propria lor victorie. In perioada hippies, gestul a fost preluat in protestul lor antirazboi, insemnand "Pace". De obicei, cuvantul era pronuntat impreuna cu semnul, astfel ca, prin asociere, acesta a devenit simbol pentru pace. In functie de cum este realizat, simbolul are doua intelesuri: • daca este realizat cu palma spre interior, semnul este vulgar, reprezentand o obscenitate, o trivialitate gen „Ţi-o bag… „ • daca este realizat cu palma spre exterior, semnul simbolizeaza victorie, pace In tarile vorbitoare de limba engleza, Australia, Noua Zeelanda, Irlanda si Marea Britanie se tine foarte mult de sensul palmei. In estul Europei, semnul este perceput ca „Victorie” si lumea nu prea este atenta la sensul palmei. De aceea, daca un englez vine in Romania si doreste sa-l injure pe un roman, aratandu-i cele doua degete cu palma intoarsa spre vorbitor, probabil romanul s-ar intreba mirat la ce victorie se refera englezul. Si viceversa, la o intalnire de afaceri, aveti grija la finalul ei, cum transmiteti semnul victoriei, mai ales daca aveti in echipa si parteneri englezi sau nativi vorbitori de engleza. Un alt sens al semnului este numarul doi, cu toate variantele sale: cifra „doi”, al doilea, de doua ori, dublu etc. Este folosit de obicei in Europa, asa ca un englez care intra intr-un bar si-l injura pe barman, acesta il va servi cu doua halbe de bere. Iar daca te duci in Anglia si-i ceri barmanului doua halbe de bere ridicand doua degete in sus, s-ar putea sa fi dat, in suturi, afara din local. Un surdo-mut va folosi acest semn pentru a simboliza chiar litera „V”. Daca semnul este folosit in plan orizontal, cu palma in jos si degetele sunt indreptate mai intai spre vorbitor si pe urma spre interlocutor, inseamna „Sunt cu ochii pe tine”. Mai exista variantele ca semnul efectuat cu palma in jos sa insemne „priveste”, iar cu palma in sus „vezi”. Ambele maini ridicate, cu palma in exterior si degetele sunt flexate de doua ori, inseamna ca ceaa ce s-a spus este pus intre ghilimele. In Japonia, este foarte popular pentru fotografii, fiind cunoscut sub numele de pisu blagoslovi (ピースサイン, Semnul de pace), sau, pur și simplu, Pisu ( ピース, pace). Din cauza popularitatii sale, ea a fost transformata in Emoji. In majoritatea tarilor asiatice, semnul este legat de un sentiment de fericire, insemnand „victorie”, „da” sau "doi", dupa caz. Semnul victoriei, cu ambele degete in jos semnifica de obicei „picioarele, mersul pe jos”. De obicei sunt miscat alternativ, oentru a simboliza miscarea. Semnul mai poate insemna si „stai cu picioarele pe pamant”, „fii realist”. Simbolul este preluat din semnalele folosite de motociclisti, intre ei, acesta insemnand „stai cu ambele roti pe pamant”. In cultura vulcaniana, semnul realizat cu palma in fata, degetul aratator si mijlociu lipite si departate spre stanga, iar inelarul lipit de degetul mic si departate spre dreapta, este o forma de salut. Gestul a fost introdus in Star Track.

Semnul “V”


Degetul mare in sus 1
Este de asemenea un gest care poate fi interpretat in mai multe feluri, functie de cultura din care face parte cel care-l realizeaza. In cele mai multe cazuri, este considerat ca un gest de aprobare. Cele mai multe explicatii acceptate mentioneaza ca acest gest ar proveni de pe vremea romanilor, cand, la finalul luptelor cu gladiatori, imparatul decidea soarta celui invins, pumnul strans si degetul mare ridicat insemnand ca acesta va trai. Eu peronal cred ca aceasta este o inventie a Hollywood-ului, neexistand inregistrari din acea perioada care sa ateste acest lucru. In America, gestul a devenit popular in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand pilotii de avioane foloseau acest gen pentru a comunica cu echipajele de la sol. Insemna ca la bord totul este in regula si cei de la sol pot elibera avionul pentru decolare. De asemenea, originea lui poate proveni din China. Un chinez ar spune "挺好的" ("Ting hao de"), ceea ce inseamna "foarte bun" si ar face gestul cu degetul mare in sus, care inseamna "tu esti numarul unu." Orice persoana din China va recunoaste acest gest numeric si poate fi vazut in filme si fotografii ale epocii. Inaltii oficiali din guvernul chinez il vad ca pe un semn de respect. In Italia, Germania, Franta si Ungaria, gestul indica numarul unu. Ridicarea aratatorului “doi”, si asa mai departe. Australienii, americanii, englezii si alte popoare vorbitoare de limba engleza sau foste colonii engleze indica numarul „unu” cu degetul aratator si numarul „doi” cu mijlociul, degetul mare reprezentand numarul „cinci”. Pe Internet, promovat de Fcebook, inseamna “imi place”. Paginile de web il folosesc pentru “aprobarea” de catre public a articolelor lor si servind astfel la o evaluare a acestora. In Occident, acest gest este folosit de autostopisti. Gestul se propaga tot mai mult inspre est cu cat sistemul de a calatori cu autostopul se propaga in aceasta directie. Scafandrii il folosesc cu sensul de a se opri din scufundare si urca la suprafata. De aceea, un scafandru nu va folosi acest semn pentru a comunica ca “totul este in regula”, deoarece ar crea confuzie. Pentru a comunica ca "totul este in regula" folosesc gestul descris in articolul precedent. In majoritatea culturilor, gestul mare ridicat brusc (pumnul se ridica inchis, pe urma brusc, din pumn, se ridica degetul mare) este un semn de insulta, avand un sens ordinar, obscen. In Grecia, acest gest inseamna ceva trivial. Nu incercati sa faceti autostopul folosind acest gest caci riscati ca soferul sa opreasca si sa va ia … la bataie. Incearca sa eviti acest gest intr-o intalnire de afaceri cu persoane de diferite nationalitati.

Degetul mare in sus


Sa iau sau nu o franciza ?
Sa iau sau nu o franciza ? Sa iau sau nu o franciza ? "Bune ideile de afaceri, dar m-am tot saturat sa incerc.” „As vrea sa merg la sigur.” „Am dat faliment de doua ori cu afacerea mea. Nu cred ca vreuna dintre ideile tale este mai buna. Alte variante ?” Aceste trei raspunsuri le-am selectat din cele primite in urma publicarii articolului „50 de idei de afaceri cu o investitie minima” Mesajele primite ma duc cu gandul intr-o singura directie: franciza. Bineinteles ca franciza este tot o afacere si pentru a o conduce ai nevoie de acelasi spirit antreprenorial ca si cand ai conduce propria afacere. Exista francize in orice domeniu si la orice valoare. Este aproape imposibil sa nu gasesti una la care sa te pricepi. Conform ultimelor statistici citite, in acest moment, in toata lumea sunt peste 1.000.000 de francize, in peste 80 de domenii de afaceri. Locurile de munca create sunt pe 25 milioane. Ce este o franciza? Franciza este operatiunea care imbraca forma unui contract prin care o persoana numita francizor ii acorda unei alte persoane, numita beneficiar sau francizat, dreptul de exploatare a unui ansamblu de drepturi de proprietate industriala sau intelectuala, in scopul de productie sau de comercializare a anumitor tipuri de produse si/sau de servicii. Obtinerea unei francize implica plata unei taxe de intrare in sistem precum si a unor redevente anuale, de regula sub forma unui procent din cifra de afaceri. La fel ca si in propria afacere, investitia initiala variaza functie de domeniul in care vrei sa incepi. Cu toate ca rata de succes pentru afacerile incepute prin franciza este mult mai mare, nu reprezinta o garantie pentru a reusi. Insa procentul de 90 % ar trebui sa te convinga ca merita inceputa o afacere prin franciza. Cifra de afaceri a firmelor francizate reprezinta un procent important atat din PIB-ul Europei, cat si al Americii. Potrivit expertilor, in America, 40 de centi din fiecare dolar, iar in Europa, 33 de centi din fiecare euro sunt cheltuiti intr-o afacere francizata. Succesul francizelor este dat si de frecventa accesarii acestora. In fiecare zi lucratoare, la fiecare 5 minute se deschide o noua afacere prin franciza. La fel ca si in cazul afacerilor, folosirea Tehnicii „Gaina cu oua de aur” este indicata pentru a identifica o oportunitate de succes. Ai nevoie de mai multe criterii pentru a analiza ce franciza ti se potriveste cel mai bine: investitia initiala legata direct de franciza, cheltuielile suplimentare legate de strat-up, sediu, echipamente, promovare, acte, durata contractului de franciza, taxa lunara, domeniul afacerii - ce se potriveste cel mai bine cu stilul tau de viata. Dupa ce ai terminat si te-ai hotarat la doua - trei francize, urmeaza pasul 2: intervierea francizatilor. Nu e obligatoriu ca acestia sa fie din Romania, sau apropiati de tine. Acum exista e-mailuri si alte forme de comunicare la distanta, incat vei putea obtine punctul de vedere asupra francizei detinute si a unei persoane de la Polul Nord. De la acestia poti afla informatii despre costurile suplimentare cu salariile, transporturile, desfacerea sau impresii ale clientilor despre produs, rulajul lunar etc. Nu lipsit de importanta este sa afli cat de mult marketing, consultanta si ajutor iti furnizeaza francizorul. Fa-ti inainte de a suna o lista cu ceea ce vrei sa afli, aproximeaza timpul de vorbit si cand il abordezi pe proprietar intreaba-l din prima daca are respectivul timp sa ti-l acorde. Va aprecia eficienta ta. Sfat: la final intreaba-l: daca ar putea sa se intoarca in timp, s-ar apuca din nou de aceeasi franciza? Dar, in final raman doua intrebari. De ce sa incep cu o franciza ? De ce sa nu abordez o franciza? Cele mai importante aspecte pentru o franciza: brand cunoscut si clienti loiali materialele de marketing campanii publicitare gandite instrumente de lucru retele de furnizori cu preturi preferentiale suport in derularea afacerii trening in domeniu asistenta financiara (unii francizori ofera imprumuturi convenabile) accesul la proprietatea intelectuala acces la toate secretele comerciale cercetare si dezvoltare pentru produse noi tu esti seful si propriul tau stapan risc de a da faliment este foarte redus Cele mai importante aspecte pentru a nu aborda o franciza: costurile initiale sunt mult mai mari decat pentru o afacere pornita de la nimic profitul lunar redus datorita platii taxei lunare de franciza servicii impuse de marketing / publicitate pentru care trebuie platit amenajarea spatiului impusa creativitatea / flexibilitatea limitate reguli impuse aprovizionare obligatorie de la anumiti furnizori. Uneori costurile s-ar putea sa fie mai mari decat de la furnizorii locali daca francizorul are impresia ca nu ai respectat ceva si ai afectat brandul te poate bloca pe mai multi ani succesul afaceriii este influientat direct de francizor. Daca acesta are dificultati vei fi afectat in mod direct așteptarile false. Faptul ca-ti deschizi o franciza in loc de a-ti incepe propria afacere nu ofera o garantie a succesului. Trebuie sa fii un om de afaceri iscusit pentru a reusi in ambele cazuri. Intotdeauna exista un risc cand incepi o noua afacere. Gandeste-te bine la firea ta. Daca esti un om care se simte mai bine stiind ca are un sprijin care sa-i spuna ce pasi sa faca, cand sa-i faca si cum sa-i faca esti ideal pentru o franciza. Daca esti o fire mai aventuriera, foarte flexibila, care vaneaza oportunitati, sau doreste sa testeze si sa-si dezvolte propriile concepte, sisteme, instrumente, relatii.

Sa iau sau nu o franciza ?