Frica 2


Frica

Frica

In urma cu 4 – 5 saptamani, m-am intalnit cu un prieten pe care nu l-am vazut de ani buni! Inevitabil, dupa ce am rememorat intamplari din liceu, doar cele placute, ne-am actualizat datele cu ce mai stim despre fostii colegi, am ajuns si la intrebari despre ce face fiecare dintre noi.

Fiecare, cu putina modestie, dar dorind sa arate ca a realizat totusi ceva in cei 50 de ani de viata, si-a expus activitatile pe care le-a considerat mai importante.

Eu, in aceasta etapa a vietii mele, am ajuns sa consider ca orice om care a lucrat intr-un domeniu mai mult decat mine, are o expertiza mai mare decat a mea pe acel subiect. Am renuntat de mult la ideea ca ma pricep la orice. Dimpotriva, consider ca permanent am de invatat de la cei din jur.

De aceea, am fost mirat cand el, un om cu aproape 30 de ani in vanzari, de la produse alimentare pana la electronice si servicii, m-a intrebat:

„Ai vreun sfat, un tips, pe care sa mi-l dai pentru a-l folosi in negociere?”

De ce-mi cere asa ceva? Eu credeam ca la experienta lui ar putea sa-si faca un curs si sa-i invete pe altii cum se negociaza, cum se vinde un produs. Credeam ca eu trebuie sa invat de la el. Vrea sa rada de mine?

Citeste VALEFAR, un roman despre noi orizonturi, noi dimensiuni, noi perspective.

Nu m-am grabit sa-i dau un raspuns, deoarece aveam impresia ca orice ii spun, ceva ce mie mi se pare briliant, lui sa i se para foarte banal. Am schimbat subiectul, am discutat despre altele si el a revenit la aceasta intrebare.

Atunci mi-am dat seama ca el era blazat. Avea impresia ca este plafonat. Totul era monoton si o rutina pentru el. Dorea, ceva foarte mic de la mine, care sa-l faca sa se simta mai confortabil, sa-l starneasca, sa-i dea energie, sa-l faca sa aiba iar „chef” sa mearga la serviciu.

Totusi, Internetul este plin de sfaturi. Platforme din acestea ca ale mele sunt peste tot. Sunt platforme specializate pe negociere. Astfel de idei / sfaturi sunt usor de gasit. Dar le urmeaza cineva? E la fel cu sfaturile pentru o alimentare sanatoasa, sau pentru o viata armonioasa. Le-ati citit cu totii. Le-ati aplicat? Sau cele pentru investitii. Cat ati investit urmand acele sfaturi? Chiar daca unele dintre ele sunt date din experienta personala a unor persoane.

Cred ca adevarul este altul. E o frica a fiecaruia. O frica de esec, sau o frica de-a iesi din zona de confort. Care era frica prietenului meu? Aici trebuia lucrat. Nu sfaturi de necociere sau marketing avea nevoie el, dupa o experienta atat de mare in acest domeniu.

Mie, in viata mea, mi-a fost teama de:

  • Sa am o slujba banala, plictisitoare, la care sa-mi fie sila sa merg. De aceea, eu am fost foarte inventiv la serviciu. La un moment dat primisem porecla de „Johnny Fantezie”, tocmai pentru ca faceam orice pentru a evita monotonia si rutina.
  • Sa ma mut in alt oras si sa-mi las familia si prietenii in urma. Totusi, cand sanatatea m-a obligat sa-mi resetez viata, am facut-o.

Insa, ma bucur ca am renuntat la alte temeri:

  • Teama de a nu avea niciodata timp. Totul tine de organizare si de stabilirea prioritatilor. Acum am timp sa merg la serviciu, sa scriu, sa tin acest blog, sa ies seara cu prietenii, sa merg in concedii. Multi ma intreaba, cand ai timp sa faci toate astea?
  • Frica de a nu face ceva pentru ca as putea gresi, as avea un esec. Regretul meu ar fi mult mai mare stiind ca nu am incercat sa fac acel lucru, decat ca am incercat si nu am reusit.

Cea mai mare frica a oamenilor este frica de schimbare. Atunci cand te afli intr-o stare in care te simti bine, modificarea acesteia, statistic vorbind, are sanse de 50% sa te duca intr-o stare mai buna si 50% sanse sa te duca intr-o stare mai rea. Oamenii se intreaba: Dar, daca, maine imi va fi mai rau?

De ce atata pesmism? Deoarece, fiecare om vrea sa fie in siguranta. De aceea, foarte putini risca, foarte putini incearca ceva nou.

Insa, eu consider ca inspaimantatoare este ideea ca am trait o viata in care puteam face multe si nu le-am facut. Nici macar incercat.

Am realizat ca frica prietenului meu a fost de schimbare. 30 de ani sa faca acelasi lucru… Asa ca i-am spus:

„Iata sfatul meu: Noteaza urmatoarele numere de telefon. Acestia sunt niste prieteni de-ai mei care au firme de formare profesionala, cursuri de coaching etc. Spune-le ca ai 30 de ani de experienta in vanzari si ca vrei sa o impartasesti altora. Spune-le ca vrei sa dezvolti impreuna cu ei cursuri de vanzari.”

„Dar, asta inseamna sa fac altceva! Eu doream sa invat eu ceva in plus.”

„Ai sa inveti si tu. Ai sa primesti de la cursanti intrebari la care nici nu te-ai gandit si va trebui sa cauti raspunsul. Sunt convins ca ai fost la conferinte, training-uri si ai participat la webinarii de nu le mai stii numarul. Acum, a sosit momentul sa-i inveti si pe altii ceea ce stii tu. Daruieste-le altora din cunostintele tale. Iar mai tarziu, poate iti vei face propriul tau curs, vei face o platforma sau o poti folosi pe-a mea si-ti vei vinde cursul on-line, astfel incat sa participe la acesta persoane din toata tara, nu numai cei din jur.”

Poate nu as fi scris toate acestea, daca ieri nu m-ar fi sunat sa-mi multumeasca. Mi-a spus ca-i place la nebunie ceea ce face si nici nu se gandea ca poate castiga si bani. Sa nu ii spun prietenei mele (colaboreaza cu o singura firma din toate contactele date), dar ar fi facut-o si gratuit.

Care este frica ta?

Acum, GARDIANUL TALISMANULUI BLESTEMAT in format pdf.


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 gânduri despre “Frica

  • Romica Bibilic

    La 30 de ani in vanzari,trebuie sa fii foarte stapan pe tine, trebuie sa ai conturata o strategie solida,…trebuie sa ai deja cunostinete de NLP …trebuie sa stii sa-ti modelezi clientii, ca pe plastilina. Si eu lucrez in vanzari, vreo 18 ani am fost in asigurari, iar de trei ani, in urma unui upgrade curajos, in imobiliare. Deci sunt agent imobiliar, format de REMAX, care isi ”bombardeaza” agentii cu cele mai tari si mai noi metode de vanzare, in care factorul psihologic este pe primul loc. Eu i-as recomanda colegului, cursuri de NLP ( Programarea Neorolingvistica ) daca vrea ceva de ”ultima ora”

    • Walker

      Avea! Era instruit de firma si „up-datat” la zi cu tot ce era nou in domeniu. La el nu asta era problema. Se simtea plafonat si ii era frica de schimbare. Este supraspecializat. El nu stie sa faca nimic altceva in afara de vanzari si orice pas in afara domeniului sau il umplea de temeri. Sigur cunosti sentimentul de entuziasm pe care-l ai cand te apuci de ceva nou? Ei, bine! Ar trebui sa poti lucra in fiecare zi ca si cum ar fi prima zi de serviciu din viata ta. Poti? El nu mai putea. Era plictisit. Nu mai existau provocari. Putea anticipa ce se va intampla la serviciu, in fiecare zi, pe o perioada lunga de timp. Monotonie. Si starea sa o transmitea si clientilor. Era blazat, cea mai periculoasa stare la un agent in vanzari. Acum, parca a intinerit. Face cercetari, isi organizeaza cursul, il repeta, abia asteapta sa se intalneasca cu clasa sa-i mai invete cate ceva. A venit si cu o idee noua. A vorbit cu seful sau ca cei noi sa nu mai fie trimisi la cursuri organizate de firme specializate, ci sa invete de la ei, cei cu experienta. Intr-o zi pe saptamana, fac team building. O zi de curs, pe care sa nu o tina neaparat la sediul firmei. Habar nu am ce s-a mai intamplat, dar important e ca el a iesit din starea in care se afla. A inceput sa fie creativ.