Pentru ca esti mai mult decat locul de munca


Pentru ca esti mai mult decat locul de munca

Pentru ca esti mai mult decat locul de munca

Ieri am fost la Bacău și o prietenă m-a rugat să-mi fac timp în programul meu să stăm puțin de vorbă.

Inițial, am crezut că dorește să-mi ceară sfatul în privința unei afaceri ce dorește să o inițieze, așa că m-am simțit măgulit și am acceptat fără ezitare. Dar, nu a fost așa. Pur și simplu, a dorit să stăm de vorbă, să vadă ce mai fac, cum mă mai simt și alte detalii politicoase, care fără a pătrunde în intimitatea vieții unui om, te fac totuși să te simți bine, deoarece și altei persoane îi pasă de persoana ta.

Dorind, să-i întorc politețea, am întrebat la rândul meu ce mai face, cum mai este cu serviciul, cu sănătatea, cu familia și m-am întristat. Mi-am adus aminte de mine, înainte de a lua decizia care mi-a răsturnat viața cu 180 de grade. La serviciu, problemele erau atât de multe, resursa umană calificată era atât de greu de găsit încât se implicase în toate problemele existente și ajunsese acea persoană pe care dacă doreai să o înlocuiești, aveai nevoie de alte 3-4 persoane.

Zicala ”Nicio persoană nu este de neînlocuit” este întotdeauna valabilă, doar că unele persoane pot fi înlocuite de mai multe persoane.

A devenit atât de implicată în ceea ce face, și-a mărit timpul de lucru atât de mult, încât a ajuns să muncească și câte 15-16 ore / zi, inclusiv 4-5 ore în fiecare zi de week-end. Și asta când nu are o acțiune care să o solicite mai mult timp.

Mi-am adus aminte de mine: munca zi lumină, ba chiar 36, 48, 72 de ore lucrat continuu, doar cu țigări și energizante era ceva obișnuit. Uneori făceam un titlu de glorie din aceasta, îi priveam zeflemitor pe cei care nu reușeau să se implice în ceea ce făceau. Am primit reproșuri de la alții care susțineau că ei se implică 100% la serviciu, dar eu mă implic 150% sau mai mult și ridic anormal de mult ștacheta.

Mă simțeam bine că eram apreciat la serviciu, că eram dat de exemplu, că avansam în carieră. Ajunsesem să-mi creez singur probleme, nu mă simțeam bine dacă nu existau probleme pe care să le rezolv, le preluam și pe ale celorlalți. Când plecam în concediu, nu-mi luam mai mult de o săptămână liber să nu cumva să se întâmple ceva la serviciu. Din cauza disponibilității mele, eram uneori chemat de la serviciu după numai 2-3 zile de concediu și nu ezitam să mă întorc, alteori, plecam în delegație, unde conduceam mii de km, după ce lucram 12 – 14 ore.

Rezultatul: nu mai lucrez la acel serviciu și ei funcționează și fără mine, eu am făcut infarct, am pierdut clipe din viața mea pe care nu le mai pot recupera (primii pași ai fetiței mele și alte momente din viața ei) și este posibil să fie unul din motivele divorțului meu.

Acum, sfatul meu pentru oricine este: ”Fă-ți timp pentru a trăi și a câștiga noi experiențe”. Du-te în cluburi, la filme, la teatru sau operă. Plimbă-te prin parc, citește, ascultă muzică. Găsește-ți un hobby, fă-ți prieteni, interacționează cu cât mai mulți oameni. Nu mai fi obsedat de munca ta.

În urmă cu 3-4 ani, dacă mă întrebai de agenda mea, nu puteam să ți-o spun decât pe 1 zi sau 2. Cel mai probabil, eram la serviciu. Dacă trebuia să programez să merg undeva, răspunsul meu era: ”Nu știu, să văd dacă nu lucrez în ziua aia.”.

Acum, am reușit pentru prima oară în viața mea să-mi iau bilete early-booking și să-mi programez o vacanță pentru vara anului 2016, încă din decembrie 2015. Și, ce este mai important, am reușit să-mi mențin programul. Îmi iau fără nici-o ezitare bilete la teatru pentru spectacole ce vor avea loc peste 2-3 săptămâni, știind că pot să le onorez.

Înainte, eram ”Cătălin Boghiu, Consultant” și probabil asta aș fi rămas. Acum, mi-am înființat o firmă și am ajuns, ”Cătălin Boghiu, antreprenor”, dar m-am hotărât să împătrășesc și altor persoane din experiența mea și am ajuns ”Cătălin Boghiu, blogger”. Am scris o carte și acum lucrez la ce-a de-a doua așa că am ajuns și ”Cătălin Boghiu, autor”. Am fost invitat la o conferință pentru a prezenta ceea ce fac și am devenit ”Cătălin Boghiu, public speaker”.

Asta, datorită faptului că mi-am diversificat sfera relațiilor și relaționărilor mele, iar experiența mea a crescut.

Ceea ce m-a șocat cel mai mult în discuția noastră (cu prietena mea) a fost momentul în care, explicându-i cum poate face ceva fără a renunța la serviciu, cum poate să-și facă un curs on-line, răspunsul ei a fost ”Dar, eu nu mă pricep la nimic.”. Asta, în condițiile în care eu o consider extraordinar de calificată în mai multe domenii. Mai calificată decât mine.

Am făcut atunci ceva ce nu fac de obicei, numai din motivul că o cunosc foarte bine. M-am grăbit să-i dau câteva soluții pe loc. Din fericire, una dintre soluții a fost pe placul ei și a spus: ”Asta, cred că ar merge.”. Depinde numai de ea, dacă va încerca să pună în practică această idee, sau va continua drumul pe care se află acum.

Îi înțeleg pe toți cei care-mi scriu că nu au o idee de afaceri sau nu știu cum să o pună în practică, dar nu-i înțeleg pe cei care-mi spun că nu au timp și mai ales, că nu au timp din cauza serviciului.

Dar tu?

Vrei să fii ”numele tău, angajatul perfect” sau ”numele tău, visul tău” ?

Nu mai căuta vinovatul în altă parte pentru nerealizarea visurilor tale. Noi suntem cei care spunem lucruri de genul „Vreau să câștig mai mult” sau „Mi-ar plăcea să vizitez Japonia anul viitor”, dar propria noastră identitate ce ne dictează propriile noastre acțiuni ne împiedică să încercăm!

Mi-ar plăcea să aud cum te visezi, cine ai vrea să fii și ce ți-ar plăcea să faci. Aș vrea să cunosc povestea vieții tale. Ce spui, mi le împărtășești ?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *