bani



Ritualurile optimizate 4
Am inceput sa scriu o noua carte. In ea tratez, asa cum imi place, unul din misterele istoriei. Ca in orice mister, la un moment dat, intervine o casta de magi care desfasoara un ritual. Cu toate ca ma laud ca am o putere de concentrare extraordinara, atunci cand ma apuc de facut ceva, nu mai vad si nu mai aud nimic, am realizat ca sunt imun doar la factorii disturbatori externi, nu si la cei interni. Nu-mi pot controla creierul sa nu o ia razna cand incepe sa faca analogii. Asa mi s-a intamplat si acum. Atunci cand am inceput sa ma gandesc la ritualuri si cam ce ritual sa descriu in carte, cam cat de detaliat, m-am surprins ca nu ma mai gandesc la actiunea cartii ci la productivitate, la ce fac eu zilnic acasa si la serviciu. De fapt, la ce face oricine.

Ritualurile optimizate


Pro si contra audiobook 1
In ultimii 3-4 ani am ascultat o sumedenie de audiobook-uri. Cred ca am media de unul pe luna. Bineinteles ca sunt luni in care nu am ascultat niciunul, dar sunt luni in care ascultam cate 3 - 4 audiobook-uri. Imi place sa merg cu autobuzul. In autobuz am vazut o gramada de tineri cu casti in si pe urechi. Majoritatea cu casti de telefon, dar am vazut si tineri cu casti pe care le-ar fi invidiat orice prezentator radio. Trebuie sa recunosc, nu le statea rau deloc. Mi-am dat seama, ca intr-un astfel de mediu, nu s-ar fi uitat nimeni cu mirare la mine, daca si eu as purta casti. Asa ca, foarte curand, in autobuz am aparut si eu cu casti. Castile telefonului.

Pro si contra audiobook



Povestiri motivationale
Una dintre cele mai importante influențe pe care o persoană le poate avea în dezvoltarea sa este cea realizată de lectură. Mai întâi poveștile citite de părinți, pe urmă cele citite singuri, de la povești se trece treptat la literatura obligatorie pentru școală, pe urmă fiecare își alege genul de literatură preferat, urmând în final să se dezvolte profesional și personal cu literatura de specialitate.ea purta morala poveștii pentru tot restul vieții ei. Responsabilitatea cea mai mare o ai atunci când ești părinte, căci tu ești cel care va pune bazele învățării și dezvoltării copilului tău. Dar, nu este nimic neadevărat în faptul că fiecare își face singur destinul. Cunosc multe persoane care și-au depășit „condiția” și s-au perfecționat singure, studiind foarte mult, sau au investit în ei, urmând o serie întreagă de cursuri. Dar au avut de luptat cu un handicap: acela de a-și forma obiceiul de a citi, de a studia. De asemenea, cunosc persoane cărora nu le place deloc să citească. Nu-mi vine să cred când discut cu unele dintre ele și observ că acestea iau ca fiind reale percepțiile unor regizori asupra unui fapt sau a unei întâmplări și le povestesc ca fiind reale. Aceste persoane consideră că dacă au văzut un film, nu mai are sens să citească și cartea și că orice carte poate fi asimilată mult mai ușor și mai plăcut în două ore. Uitându-te la film. Din păcate, acest fenomen se întâmplă tot mai des în rândul copiilor din zilele noastre, când tabletele, telefoanele, laptopurile și tot mai rar desktopurile le oferă răspunsul la tot ce vor, dacă este conectat la Internet. „Știi ce înseamnă mirobolant?”, întreb eu pe un copil. „Un moment, să intru pe dexonline.”, îmi răspunde rapid. „Ce rost are? Uite-aici dicționarul explicativ al limbii române.”, îi arăt eu tomul gros cât salteaua de la pat. „Wow. Nici nu știu să caut în ăsta și până găsesc eu ceva aici găsesc de-o mie de ori pe Internet” Ce să spun? Câștigă timp, dar ce pierde ? Găsește mult mai repede cuvinte în dicționar pe Internet, dar găsește la fel de repede rezolvări ale problemelor, traduceri la limbi străine, referate la toate obiectele. Chiar și lucrări de doctorat. Întotdeauna, un copil va alege varianta cea mai ușoară, de minimă rezistență, dacă este lăsat să facă acest lucru. Rezistența la modificare este mare, dar beneficiile sunt enorme. M-am întrebat, de ce nu mai citesc copiii din ziua de astăzi ? Un prieten de-al meu, profesor universitar, mi-a spus că nu mai au cum să citească cărți, deoarece ochii le sunt lipiți de telefoanele mobile. Pe vremea noastră citeam cărți deoarece nu aveam televiziune, nu aveam Internet și singura modalitate de a evada din cotidian, ceea ce este necesar pentru creier, erau cărțile. Generația actuală, cea născută în epoca informatizării, suferă de technofobie și nu înțelege valoarea literaturii. Nu sunt de acord cu ce a spus. E o rămășiță veche, un dinozaur care nu înțelege foarte bine tehnologia. Nu poți stagna evoluția și spre aceasta se va tinde, o rețea globală, în care toți vom fi conectați într-un fel sau altul și vom avea acces, instant, la resurse comune. Copiii care se nasc în această perioadă au o dexteritate ieșită din comun pentru utilizarea produselor, gadgeturilor existente. Dă-i un telefon mobil de ultimă generație unui copil și în câteva minute va face minuni cu el. Dă-i același telefon, profesorului universitar de mai sus, și-ți va spune foarte curând că-i complică viața. Pentru cei fascinați de tehnologie există e-book-uri. De ce totuși, copilul din ziua de astăzi nu citește, chiar dacă aceste cărți le sunt oferite pe dispozitivele preferate. Mie-mi place să simt hârtia, dar citesc cu aceeași plăcere și de pe tabletă. Adevărul e că tinerii citesc toată ziua: citesc permanent postări pe facebook, citesc articole pe Google, citesc mesaje pe chat, citesc e-mailuri. Ei citesc. Problema noastră, a părinților, nu este că ei nu citesc. Ci că nu citesc literatură. Ei, și astfel, ajungem la problema adevărată? Tu când ai citit ultima carte? Am discutat acest subiect cu prietenii mei. Nu au timp. Au întâlniri de afaceri, vin târziu acasă, au de făcut mâncare, trebuie să aibă grijă de copii, de făcut curat în casă, de reparat ceva, de răspuns la e-mailuri etc. Hmmmm, nu seamănă cumva cu răspunsul dat de copilul pe care l-am pus să caute în dicționar ? Problema reală este că tinerii nu citesc cărți, sau că nimeni nu citește cărți, deoarece cultura noastră a devenit anti-academică și anti-intelectuală? Nu cumva toată lumea preferă să citească articole si bloguri, care sunt în mod subtil auto promoționale în detrimentul valorilor umaniste? Studiază-ți agenda zilnică și vezi că este o o agendă anti-carte. În aceste condiții ne întrebăm de ce copiii noștri nu citesc cărți? Concluzia mea este următoarea: Dacă vrei ca (nu știu cum să scriu aici pentru a evita o cacafonie) copilul tău să citească cărți, citește cărți. Tu ești modelul comportamental pentru copilul tău. Dacă-i arăți că tu, ca adult, te simți confortabil cu cărțile, se va simți și el la fel. Și lasă-l să citească de unde vrea el. Metoda de livrare a textului este irelevantă. Comportamentul bun, acela de a lectura, nu are nimic de-a face cu tehnologia. Totuși, trebuie să-ți înveți copiii să citească. Arată-le ce este o literatură de calitate. Citirea anumitor bloguri sau articole, a postărilor de pe facebook, nu este literatură de calitate. Ajută-i să găsească literatura care le place, pentru a deprinde gustul cititului. Introdu-le încetul cu ăncetul clasicii. Nu degeaba, au rezistat peste secole. Copiii nu se nasc cu o aversiune naturală la lectură. Vezi ce se întâmplă atunci când introduci pentru prima oară o carte la copiii mici. Ei se îndrăgostesc efectiv de ea. Le plac pozele și dacă au și text, te pun să le citești la infinit aceeași carte. Ai observat, și probabil ai pățit-o și tu, că au personajul lor preferat, uneori se identifică cu el sau își fac un prieten imaginar. Este foarte important ca povestirea citită să aibă o morală. Și, de obicei, toate au. Doar că unele o exprimă mai clar, altele mai subtil. Este important, ca după fiecare carte citită, tu ca părinte, să stai de vorbă cu copilul și să discuți cartea, să vezi ce a înțeles, care este percepția lui, să-i explici, de ce personajul respectiv a acționat așa și de ce nu altfel. Sigur veți avea amândoi de învățat. Povestirile motivaționale vor juca întotdeauna un rol vital în viața noastră, la orice vârstă, și sunt un factor important în dezvoltarea personalității, deoarece ele ating întotdeauna inima și creează emoții. De aceea, ne este sufletul odihnit ori de câte ori auzim o poveste bună, care ne inspiră. O poveste bună este cea care are o anumită valoare pentru o persoană și furnizează cunoștințe sau stârnește emoții. Pentru copii aceste tipuri de povestiri sunt importante, deoarece acestea le dau o șansă de a învăța lucruri noi, și sunt o sursă bună pentru construirea de caractere puternice. Toate aceste povești creează un impact puternic asupra copiilor; cu toate acestea, atunci când creștem, din cauza vieții noastre alerte, avem doar puțin timp pentru a ne îndeplini nevoile noastre spirituale, ceea ne face să simțim că ceva lipsește din viața noastră. Pentru a completa această nevoie spirituală, putem citi poveștile motivaționale. Prin urmare, putem spune că poveștile sunt la fel de importante ca inspirație atât pentru copii cât și pentru adulți, pentru a construi personalitatea lor. Cu toții avem nevoie de o forță motivațională pentru a ne menține speranțele în viață și a ne crește productivitatea.

Povestirile motivationale


Nu mai fi un martir 1
Stăteam weekendul trecut, relaxat pe canapea, navigând pe internet, căutând informații despre lupi, un subiect care m-a interesat săptămâna trecută și ascultând Tony Robbins, când, ceva ce a spus, mi-a atras atenția: „dacă te gândești la munca ta ca un "sacrificiu", te-ai calibrat pentru eșec”. I-am dat dreptate. De îndată ce folosești cuvântul "sacrificiu", te-ai transformat într-un martir și foarte greu ieși din starea asta. Îți formezi un stil de viață, care te face să te simți bine, îți creează impresia că este nevoie de tine, că ești indispensabil, dar în realitate nu faci altceva decât să te distrugi. Hai, să discutăm împreună despre ce înseamnă să fi martir. Tony a tras concluzia vorbind cu antreprenori și directori generali, dar îi poți vedea peste tot. Workaholism: "Dacă eu nu sunt prezent, nu mai merge treaba. Angajații / colegii mei contează pe mine. Trebuie să lucrez 16 ore pe zi" Relații proaste: "Am vrut să o părăsesc, dar m-a amenințat că se sinucide. Viața ei se va distruge dacă plec. Nu se va descurca fără mine. Are nevoie de mine. Nu pot să-i fac una ca asta." Relații parentale: "Fetița mea are pregătire la matematică și pe urmă trebuie să se ducă la dansuri. Aceste haine nu se vor călca singure și mai dorește să mănânce și șnițel cu piure, mâncarea ei preferată. Ia te uită ce este în camera ei: cărți, caiete, jucării, haine aruncate peste tot. Nu va mai avea timp pentru ea deloc. Supermama intră în acțiune!" Ai întâlnit până acum vreunul din modelele de mai sus? Mai grav, te-ai regăsit în vreunul din modelele de mai sus? Oricine spune: "Nu pot fi fericit din cauza X" s-a transformat într-un martir. Iar aceasta este o capcană foarte mare. Ai încercat să dai sfaturi unui martir? Eu am încercat. Orice ai face pare inutil. Parcă te-ai da cu capul de un zid. M-am simțit ca o muscă închisă într-un pahar. Martirii cred că au nevoie să fie nefericiți pentru ca alți oameni să fie fericiți. De fapt, ei se simt bine dăruind și se dăruiesc pe ei înșiși. Cred că ei sunt fericiți, dacă oamenii de lângă ei sunt fericiți chiar cu propriul sacrificiu. De exemplu, să fii "Supermama" sună uimitor. Toate femeile doresc să fie supermame. Cu toate acestea, multe mame folosesc această etichetă pentru a justifica punerea lor pe ultimul plan. Încearcă să le oferi soluții și urmărește ce se întâmplă. Tu: „Ia-ți o femeie în casă care să te ajute la curățenie.” Ea: „E prea scump. Nu-mi permit.” Tu: „Copiii își pot rezolva temele mai repede dacă-l înscrii la un program after-school.” Ea. „Copiii au nevoie de timp de calitate.” Tu: „Învață-l să fie ordonat. Fă-i un program pe care trebuie să-l respecte.” Ea: „Copiii trebuie să fie copii. Va avea timp destul pentru asta când vor fi mari. De aceea, sunt părinții. Încet, îți dai seama ce se întâmplă de fapt. Martirii și-au găsit scopul în viață de a se scarifica pentru alții și nu vor renunța la aceasta fără luptă. Cum poți ajuta un om care nu dorește să fie ajutat? Pe de altă parte, îi surprinzi în unele momente în care se uită cu tristețe pe facebook la prietenii lor care se distrează și postează din baruri, din excursii sau alte moduri de relaxare și petrecere a timpului liber. Dacă ești martir și te întâlnești cu prietenii, ce ai spune despre modul în care ți-ai petrecut ultimii 5 ani? E destul de dureros să recunoști că tot timpul ai avut puterea de-a te schimba, dar ți-a fost mult mai confortabil să te complaci în această situație. Crezi că vei fi mai puțin apreciat dacă-ți vei aloca timp pentru tine? Ai întâlnit vreodată un martir? Ai încercat să-l schimbi? Ai fost foarte aproape de-a te transforma într-un martir? Dacă da, cum ai evitat schimbarea? Nu te întreb dacă ești un martir, căci nu ai recunoaște-o. Lasă-mi un comentariu aici.

Nu mai fi un martir


Problemele oamenilor inteligenti
Am avut norocul ca în viața mea să fiu înconjurat de oameni inteligenți. Nu doar de oameni inteligenți, am avut parte și de mulți proști, însă m-a uimit cum, tipi cu o inteligență medie, însă cu un instinct fantastic, se descurcau în orice situație și oamenii inteligenți din jurul meu, care reușeau să înțeleagă fenomene și mistere ale universului, fizicii, matematicii, economiei etc., parcă erau orbi și nu vedeau oportunitățile din jurul lor. Fără alte formalități ... hai să vorbim despre problemele pe care le au oamenii inteligenți.

Problemele oamenilor inteligenti