personala


Sa-ti dau un sfat
O parte dintre cei care mă citesc, sau nu, îmi cer sfaturi. Primesc aproape zilnic e-mailuri prin care sunt întrebat de unele persoane, ce trebuie să facă pentru a trăi mai bine. Alteori, sunt abordat la unele întâlniri și mi se cere sfatul, uneori în domenii la care nu mă pricep. În astfel de cazuri, îi trimit la specialiști :) De cele mai multe ori, după ce-mi aud sfatul reacția lor este extraordinar de previzibilă: "Da, dar ... eu nu pot face asta" "Da, vreau să găsesc un alt loc de muncă ... dar eu nu pot face asta. Nu am timp. " "Da, vreau să economisesc bani, dar nu vreau să citesc cartea aia. Cred că o să aștept până nu câștig la loterie!" ”Da, vreau să-mi dezvolt afacerea, dar nu vreau să urmez un curs. Spune-mi tu repede, acum, ce să fac.” Cred că procentul celor care găsesc o scuză pentru a nu face nimic este peste 90%. Pentru ei este mult mai simplu să aștepte să se întâmple. Culmea este că cea mai mare rezistență am întâlnit-o la persoanele care au învățat suficient despre finanțe personale, despre dezvoltare personală și profesională. Persoanele care au decis să-și schimbe viața și au început să o facă, fără vreun plan, fără vreun obiectiv, fără a se fi gândit la toate etapele de parcurs, gândindu-se că e suficient să-i anunțe pe toți cei din jur și acum să aștepte să fie ajutați. Pe oricare dintre ei i-ai întreba ce ar face dacă ar putea da timpul cu 3 – 6 luni în urmă, ar recunoaște că nu s-ar apuca de așa ceva și că totul e o porcărie. Majoritatea celor aflați în cazurile enumerate au citit singuri articole de pe diferite site-uri sau au vorbit cu persoane care abia așteptau să dovedească cât de ”pricepute” sunt și se grăbeau să dea sfaturi. Sfatul meu pentru persoanele, care dau sfaturi oriunde, oricând și în orice domeniu, care întrețin bloguri artificiale, învățând pe oricine ce să facă este următorul: ”taci naibii din gură”. Sau dacă folosești cuvintele ”ușor”, ”simplu”, ”fără probleme” gândește-te că dacă ar fi fost așa, oricine ar fi făcut-o. Oricine-ți cere un sfat general, gen: ”Cum să fac să câștig mai mulți bani?”, ”Cum să-mi schimb locul de muncă?”, ”Cum să trăiesc mai sănătos?” nu dorește cu adevărat un sfat de la tine. Se joacă cu o idee. Iar tu, dacă încerci să-i dai un sfat specific, mergi de fapt pe un câmp minat. Cel mai bun răspuns este "Te descurci grozav. Sunt sigur că o să-ți dai seama în curând". Gândește-te! Dacă-ți întrebi soțul / soția ”Mă iubești?” și primești răspunsul: ”desigur” înseamnă că ai probleme. Oamenii care doresc cu adevărat un sfat vor pune un set specific de întrebări. Să luăm un exemplu dintr-un domeniu, la care toată lumea se pricepe și oricine este dispus să dea sfaturi: să presupunem că cineva te întreabă cum să slăbească 10 kg. Primul lucru recomandat este să-l asculți, să dai din cap în semn că l-ai înțeles și să spui: "Ei bine, aș putea să-ți spun. Din curiozitate, cât de hotărât ești să slăbești? " Persoana 1: "Sunt foarte hotărât! Am un program foarte ocupat, dar sper să-mi găsesc timp". STOP. Nu te arunca în a-i da explicații, recomanda regimuri, program de exerciții fizice sau altceva. Această persoană nu dorește să slăbească cu adevărat. Deja și-a găsit o scuză. Răspunsul tău ar putea să fie: "Fi foarte atent la ce mănânci și mai fă câteva exerciții atunci când poți." Persoana 2: "Vreau să slăbesc! Am citit blogul X și am încercat o provocare de 30 de zile, dar se pare că nu-mi găsesc motivația ... ". Răspunsul tău: "Te descurci grozav! Ține-o tot așa!". Pare nesatisfăcător, dar o astfel de persoană nu are nevoie de un sfat tehnic, cum să facă aia, când să o facă, ce să mănânce, pe zile, pe ore. Are deja soluția, ea dorește să se simtă încurajată și răspunsul tău e cel mai bun. Persoana 3: "Sunt foarte hotărât. Am încercat regimul disociat, mi-am luat abonament la sală, dar chiar vreau să știu o altă părere, mai ales că am auzit că te pricepi. Voi face tot ce-mi spui." Răspunsul tău: "Minunat! Să-ți spun cum se face: …. (și-i spui prima etapă). Trimite-mi un e-mail duminica viitoare și vom mai vorbi. " O să-mi spui că nimeni nu spune: "Sunt serios. O să fac tot ce-mi spui." CORECT! Aproape nimeni nu spune niciodată acest lucru, pentru că aproape nimeni nu vrea cu adevărat un sfat concret. Ei doresc să se plângă, ei vor să se simtă încurajați, să li se spună că e corect ceea ce fac. Mai puțin de 1 persoană din 1.000 dorește cu adevărat să-și schimbe comportamentul. Nu te simți complexat. E în firea noastră să facem acest lucru. Eu, de-abia acum, la 50 de ani am înțeles că altfel se pune problema. Odată ce ai înțeles acest lucru, vei începe să fi tot mai înțelegător și empatic, și tot mai puțin frustrat. Chiar dacă ei îți spun că sunt 100% hotărâți să facă ceva, nu te arunca cu capul înainte pentru a le da un sfat tehnic complet, pentru că nu sunt pregătiți. Prezintă-le doar o primă etapă, arată-le prima barieră, cea mai mică pentru a vedea că drumul spre obiectivul ales nu este așa de ușor. Adu-i încet, încet cu picioarele pe pământ și fă-i să conștientizeze și să-și asume drumul pe care aleg să meargă. Începe cu un singur lucru pe care-l pot face, nu le da toate etapele deodată. Odată ce au trecut de prima etapă, prezintă-le etapa a doua. Asta înseamnă să întrebi dacă persoana respectivă este gata să se mute singură la următoarea etapă, nu să o împingi tu spre ea. În ultimul exemplu rămâne doar să aștepți să vezi dacă duminică primești un e-mail. Este interesant faptul că cei mai mulți oameni care se plâng că lumea nu le ascultă sfatul... n-au studiat modul de a da de fapt un sfat bun. Din experiența personală am învățat că poți oferi oamenilor cel mai bun sfat din lume, le poți da cele mai bune tactici, tehnici și strategii pentru a-și atinge obiectivele, dar nu va funcționa până când balanța dintre durerea de a rămâne la fel și durerea de a pune în practică sfatul primit și de a face o schimbare nu se înclină spre prima. P.S. Și, dacă dorești cu adevărat să faci o schimbare în viața ta, primul pas este de a lua măsuri. Nu trimite 100 de e-mailuri pentru a-i întreba pe toți ceea ce trebuie să faci. Nu mai citi sute și mii de articole de blog, abonându-te la milioane de e-mailuri în căutarea unui glonț magic. Începe odată, nu mai sta pe gânduri.

Cum sa dai un sfat


Spatiu personal
Ai urmarit vreodata un caine in timp ce te apropii de el ? Este destul de linistit pana ajungi la o anumita distanta, dupa care incearca sa se dea inapoi pentru a pastra aceasi distanta intre el si tine. Daca reusesti sa-l incoltesti se va zburli si va deveni violent sau se va recunoate invins si-si va lasa coada intre picioare, ghemuindu-se. Toate acestea se intampla deoarece ai patruns in spatiul sau de siguranta. Acest spatiu depinde de la animal la animal, atat ca specie, cat si ca talie, precum si de mediul in care a fost crescut. La fel si omul are un spatiu al sau personal, in care nu este indicat sa intri si care depinde de mediul cultural din care provine. In tarile occidentale, unde acest concept a fost asimilat mai devreme, oamenii lasa permanent o distanta intre ei indiferent de situatie. La noi, pana de curand, cand stateai la un rand nu te simteai bine daca nu erai strivit intre persoana din fata si cea din spate. Incetul cu incetul, isi face loc si la noi necesitatea existentei unui spatiu personal. Spatiul din jurul unei persoane se imparte in 4 zone: zona intima – aproximativ 45 cm zona personala – intre 45 cm si 1,5 m zona sociala – intre 1,5 m si 3,5 m zona publica – peste 3,5 m. Dimensiunile zonelor sunt orientative, ele diferind de la persoana la persoana, functie de sex, educatie, profesie, gradul de sanatate, varsta etc. Spre exemplu, femeile simt nevoia unei zone intime mai mare decat al barbatilor. O persoana racita, din teama de a nu molipsi pe altii, isi va extinde aceasta zona de confort. Un doctor are o zona intima mai mica fiind obisnuit cu contactul cu pacientii. Batranii isi micsoreaza zona intima deoarece auzul nu le permite sa stea prea departe fata de interlocutor. In zona intima a altei persoane nu ai voie sa patrunzi, decat daca esti ruda cu ea, sot / sotie, amant / amanta etc. Nu incerca gesturi familiare cu interlocutorul, gen: a pune mana pe umar, ai aranja o cuta la haina, parul, sau a-i lua ceva de pe fata. De cele mai multe ori va fi deranjat de gestul tau si vei pierde orice avantaj, indiferent cat de interesanta este propunerea ta. In aceasta zona pot patrunde doar persoanele apropiate emotional. De aceea, daca o persoana lasa sa patrunda in zona ei intima o alta persoana de sex opus, cu toate ca aparent nu se cunosc, fi sigur ca intre ei este ceva. Daca nu sunt amanti, exista cel putin o slabiciune a uneia fata de cealalta, mai mult decat o simpatie. Sunt unele persoane, care intra intentionat in zona intima a altei persoane, ajungand pana la zona intima restransa, care este permisa numai in timpul contactului fizic, doar din dorinta de a intimida. Daca se intampla asa ceva, nu-l lasa sa preia acest avantaj si atrage-i in mod politicos atentia asupra distantei minime de pastrat. Daca esti atent la doi indragostiti care se saruta, vei vedea ca trupurile lor se ating, permitand patrunderea unuia in zona intima restransa a celuilalt, insa cand doi vechi prieteni se intalnesc si se saruta pe obraz, sau chiar pe gura (daca isi permit), vei vedea ca trupurile lor mentin o anumita distanta, zona intima restransa. La fel se intampla cand oamenii se felicita la zile onomastice, de revelion, cand au succes intr-o actiune. Exista anumite stari euforice, ca atunci cand echipa favorita da gol, cand oamenii nu mai tin cont de zona intima restransa si se strang brusc in brate, dar tot atat de repede se despart stanjeniti cand realizeaza ca au incalcat zona intima restransa. Deci, patrunderea in zona intima se poate face din doua motive: fie cealalta persoana incearca sa ne faca avansuri sexuale, fie are intentii ostile. In ambele cazuri, ca si la caine, corpul nostru va reactiona instinctiv: inima va bate mai repede, adrenalina inunda organismul, toti muschii se incordeaza fiind pregatiti sa faca fata oricarei situatii. Zona personala este distanta indicata pe care ar trebui sa o pastram fata de altii la intalnirile de afaceri, evenimentele sociale, petrecerile intre prieteni (nu in familie). Zona sociala este distanta pe care o pastram fata de necunoscuti. In aceasta categorie intra toate persoanele pe care le vedem pentru prima oara, sau chiar daca le vedem de mai multe ori nu avem o relatie de amicitie. De exemplu, factorul postal sau vanzatorul de la chioscul cu ziare, chiar daca il vedem in fiecare zi, va ramane mereu in zona sociala si nu va patrunde deloc in zona personala. Evident, ca functie de constrangeri, acest spatiu se va diminua. Nu poate fi mentinut in mijloacele de transport sau in lift, in salile de spectacole, unde evident ca suntem inconjurati de oameni straini si nevoiti sa-i acceptam, de cele mai multe ori, chiar si in zona intima. In astfel de situatii nu avem voie sa dam de inteles ca am perceput incalcarea zonei libere. Nu ne uitam la celalalt, nu-i intersectam privirea, nu ne uitam in decolteu, nu vorbim, nu tusim, nici macar nu respiram. Privirea trebuie tinuta atintita pe geam, la numerele etajului, intr-o carte sau ziar si sa parem ca suntem foarte captivati de ceea ce vedem si facem abstractie de ce este in jurul nostru. Zona publica este distanta pe care o pastram fata de un auditoriu. Exista speakeri, care pentru a arata ca sunt apropiati fata de auditoriu, prefera sa intre printre ei, dar este o greseala, doarece in momentul cand trece de primele randuri ale salii, ii obliga pe acestia sa intoarca capul pentru a asculta. Si asta se intampla, deoarece nu respecta zona publica. Te-ai intrebat de ce politia, cand este o incaierare sau o aglomeratie care tinde sa devina violenta, intervine si imprastie multimea ? Practic, acorda fiecaruia spatiul personal de care are nevoie, astfel incat fiecare individ se calmeaza.

Spatiul personal


Indicand cu degetul
Regulile de politete precizeaza ca atunci cand trebuie sa indici ceva se indica cu toata palma, nu cu un singur deget, respectiv degetul aratator. Semnul indicarii cu degetul aratator sugereaza o directie, o sageata catre o tinta precisa. Se poate arata exact punctul spre care indicam, nu ca in cazul in care folosin intreaga palma si indicam o zona. Datorita asocierii cu o sageata, acest gest, atunci cand este orientat catre o persoana reprezinta un gest de amenintare. El este cu atat mai grav, cu cat este mai apropiat de interlocutor. Sunt unele persoane care chiar ating pieptul interlocutorului, impungandu-l de mai multe ori. Tot ca "arma" este folosit si atunci cand atentionam pe cineva. Se ridica mana cu toate degetele stranse, exceptand aratatorul, pe care-l miscam in plan vertical ca si cum am lovi cu un bat - gest educational, mostenit de pe vremea cand educatia se mai facea cu batul. Tot ca o agresiune este interpretata si ridicarea degetului aratator si mentinut nemiscat solicitand atentie. Gestul este reminescent de pe vremea duelurilor, cand fiecare tinea arma ridicata cu varful in sus inainte de a trage. Daca doresti sa faci liniste, indicat este sa ridici toata palma, cu fata spre auditoriu. Un alt gest amenintator cu degetul aratator, este chemarea la tine, tinand palma in sus sau in jos si miscand numai degetul aratator. Acest "vino-ncoa" este practic un ordin care nu poate fi refuzat. Sunt unele persoane care folosesc degetul aratator pentru a refuza ceva cu fermitate. Miscarea capului stanga-dreapta inseamna "nu", dar daca ridici degetul aratator si-l miscti stanga-dreapta, inseamna "categoric nu". Indiferent cum este folosit degetul aratator, utilizarea lui este considerata nepoliticoasa si agresiva.

Mana



Cumpararea timpului
Cu multi ani in urma, am avut o colega care, intr-o perioada de timp, venea tot mai abatuta la serviciu. Toata lumea vedea ca este necajita, dar nimeni nu avea curaj sa o intrebe ce este cu ea. Le era jena sa intervina in problemele personale ale colegei noastre si asteptau ca aceasta sa se destanuie.

Tehnica “Cumpararea timpului”