to do


Cum am castigat simpatia colegei mele de birou 2
În urmă cu doi ani mi-a încăput pe mână cartea lui John Gray, ”101 moduri de a atrage simpatia unei femei la locul de muncă”. Prima mea reacție a fost de a o răsfoi ca să văd despre ce este vorba: carte biografică, povestiri, nuvele, roman, articole sau altceva. Nu m-am așteptat, dar nici prea surprins nu am fost când am văzut că sunt 101 sfaturi, o listă de 101 ”to do”. Cum în birou eram trei bărbați și o singură fată, m-am gândit să implementez cele ce mă învață Gray. ”Nimic mai simplu”, mi-am zis. ”În fiecare zi voi implementa câte un sfat. În felul acesta le pot și învăța foarte bine, nefiind nevoit să memorez multă informație deodată, iar simpatia colegei mele o voi câștiga treptat, ușor, fără să simtă, ca fiind ceva firesc, natural.” Zis și făcut! Luni, oare de ce toți spunem că atunci când ne apucăm de ceva o facem de luni, am citi primul sfat ”Când ajungi la birou, salut‐o înainte să o întrebi ceva legat de sarcina ei de serviciu”. Simplu, chiar foarte simplu. Oricum nu întrebam nimic de sarcinile ei de serviciu. Marți, al doilea sfat: ”Întreab‐o ceva de viața personală. De exemplu: ”Cum te-ai distrat în weekend?”” Hmmm! Se mai păstrează primul sfat ? Toate se acumulează ? Nu cred. Oricum, primul sfat era să o salut înainte de a o întreba despre sarcinile de serviciu. Și nu aveam de gând să o întreb nimic despre serviciu nici astăzi, așa că nu am de ce să o salut. Intru în birou, îmi arunc nonșalant geanta pe biroul meu și, ca și cum aș fi continuat o discuție începută mai devreme, o întreb: ”Ei ? Și cum ai petrecut în weekend?”, ”Care weekend” mă întreabă ea. ”Ăăăăă, cel de-acum două zile.” ”Ce-ți veni să mă întrebi acum?”. Nu i-am răspuns. Am zâmbit doar misterios. Nici nu știe că-i voi câștiga simpatia definitiv. Miercuri, ” Când arată foarte bine, poți să‐i faci un compliment fără conotații sexuale”. Cum dracu’ să faci un compliment fără conotații sexuale ? Presupunem că n-arată bine. Joi, ” Observă cu atenție schimbările din biroul ei și fă mici comentarii.” M-am uitat, m-am uitat și iar m-am uitat. Unde-o fi spiritul meu de observație? Aha, uite asta nu era ieri pe birou. Un tampon ? Ciudate idei mai au unele. ”E frumos cum ți-ai decorat biroul. Ai dat dovadă de multă imaginație folosind tamponul.” Colega mea s-a înroșit, și-a băgat repede tamponul în geantă și a ieșit grăbită din birou. Ah!!! Funcționează. Vineri, ” Folosește‐i numele când i te adresezi și amintește‐ți numele soţului sau prietenului și al copiilor ei.” Pffffai! Ce fraier. Și eu îi spuneam până acum pe prenume. Mă gândeam că la cei 24 de ani ai ei se poate. Ce bine e să mai citești o carte din când în când. ”Andrieș, ești măritată?” Efectul fu cel scontat. Se uită blocată la mine. ”Ai prieten?” o ușoară mișcare a capului în semn că nu. ”Ai copii?”. În acest moment, iar se înroși, se ridică în picioare, bâlbâi ceva și părăsi biroul. E bine! Nu am nume de reținut. O altă luni, ”Femeile sunt foarte sensibile la mediul în care‐și desfășoară activitatea. Poți să‐i aduci flori din când în când ca să înveselești atmosfera.” I-am spus soției că astăzi vreau să plecăm mai devreme de-acasă și să trecem prin piață. Am cumpărat cel mai frumos buchet care l-am găsit și, evident, soția m-a întrebat: ”Pentru cine e ?”, ”Pentru colega mea de birou.”, ”E ziua ei?”, ”Nu.”, ”Și atunci? De ce-i duci flori?”, ”Așa, ca să înveselesc atmosfera.” Nevastă-mea a tăcut. De tot. Nu a mai vorbit cu mine două zile. Reacția colegei a fost și mai și: ”Nu mai înțeleg nimic. După ce te-ai purtat cu mine ca un mârlan săptămâna trecută, acum îmi aduci flori?”. Ce rost avea să le explic lor strategia lui Gray de a câștiga simpatia colegei mele. Marți, ” Dacă încearcă să mute ceva foarte greu, poți să te oferi să o ajuți.”, Miercuri, ” Dacă se tunde, fă un comentariu legat de cât de bine îi stă.”, Joi, ” Dacă face o treabă bună, poți să o feliciți, Vineri, ” Dacă se subestimează, încearcă să îi redai încrederea în ea însăși”. Și uite-așa a trecut o săptămână plină de complimente. Nici nevesti-mii nu-i făcusem atâtea complimente. Următoarea săptămână a fost și mai greu, căci în prima zi m-am oferit să o ajut la rezolvarea problemelor și volumul meu de muncă s-a dublat, marți i-am arătat pozele de la nașterea fetiței mele și am râs împreună, miercuri i-am făcut o surpriză și i-am cumpărat o geantă Louis Vuitton. Asta da surpriză. Joi, ” Poți solicita întâlniri private în care să te oferi să o ajuți și în care să asculți ceea ce are de spus”. Am petrecut o seară minunată la un restaurant select din centru. La sfârșit mi-a spus că sunt un bărbat minunat și că niciunul din foștii ei prieteni nu a ascultat-o cum am ascultat-o eu. Chiar știu cum să mă comport cu o femeie și acesta este avantajul unui bărbat care a trecut prin viață. Eu îi mulțumeam lui Gray pentru sfaturile sale. Numai soția mea nu a înțeles deloc rostul acestei mese luate în doi,până la ora 22:30. Sfârșitul săptămânii a culminat cu zilele de vineri și sâmbătă, când m-am hotărât să îmbin două sfaturi, ”Invit‐o la unele evenimente speciale din viața ta” și ”Invit‐o la o cină cu familia ta.” Așa că vineri am invitat-o sâmbătă seara la noi acasă. Ce moment mai bun, mai frumos și mai încărcat de emoții putea fi, decât sărbătorirea a zece ani de căsătorie. Nedorind să o pun la o cheltuială prea mare, nu i-am spus colegei mele de eveniment ci doar că o invit la mine și dorind să-i fac soției o surpriză, nu i-am spus de invitatul neașteptat. Nu știu de unde a aflat colega mea de eveniment căci a adus o șampanie. În dreapta. N-am prea înțeles de ce în stânga avea doar două pahare, probabil că era cu mașina. Eu am apreciat rochița roșie extrem de scurtă cu un decolteu foarte adânc, însă soția mea, nu. De-atunci, mi-am schimbat serviciul, sunt în divorț cu soția și am aruncat cartea cât acolo. Bine că nu m-am apucat de citit și ”101 moduri în care poți atrage simpatia unui bărbat la locul de muncă.” Cine va mai încerca să implementeze liste de ”to do” în dezvoltarea personală și profesională, ca mine să pățească.

Cum am castigat simpatia colegei mele de birou