Tehnica “strangerii” sau cum am renuntat la patrulare


Tehnica strangerii

Tehnica strangerii

“Mana este instrumentul instrumentelor.”

Aristotel

1989. Anul Revolutiei. Cine a prins acele vremuri la serviciu isi aduce aminte ca in acea perioada era o adevarata frenezie cu paza oricarui obiectiv considerat de interes national. Exista o stare de teama, creata artificial, ca o armata de sabotori ar veni sa distruga tocmai acel obiectiv.

In acel an lucram la Masini Unelte Bacau. Chiar din prima zi a Revolutiei am fost numit intr-o echipa ce trebuia sa pazeasca obiectivul. Neasteptat, am primit arme. Cu munitie de razboi. Infrigurat, m-am uitat la toti colegii mei, intrebandu-ma cand au facut ultimul test psihologic si cat isi mai aduc aminte de armata. Eu o terminasem de 3 luni, dar ei ……

Am avut noroc ca am nimerit intr-un grup cu un nivel de inteligenta peste medie si matur. Imediat cum am primit armele le-am inchis intr-un fiset metalic, iar pe urma ne-am dus intr-un colt al curtii, destul de intunecat, pentru a nu fi in bataia armei vreunui nebun care ne-ar fi confundat cu un sabotor si sa avem si cat mai mult din curte si imprejurimi sub supraveghere.

In aceeasi perioada, prin oras s-au constituit echipaje mixte de patrulare, formate dintr-un politist si 1 sau 2 civili. Asa ca, e lesne de inteles de ce, cand ne-au intrebat cine se ofera voluntar pentru a face parte din astfel de echipaje am fost printre primii care s-a oferit, gandindu-ma ca nu are cum sa fie mai periculos in preajma unui profesionist.

Am avut dreptate. Nu am mai primit arme, singura persoana cu pistol fiind politistul. Bucuria mea fu si mai mare cand am vazut ca in echipajul meu fusese numit si un coleg despre care stiam ca este expert in arte martiale. In stanga cu un politist si in dreapta cu un expert in arte martiale eram convins ca putem prinde orice infractor, sabotor, inamic, agent strain, orice ar fi fost si orice pregatire ar fi avut.

Dezamagirea cea mai mare a fost amicul expert in arte martiale. Inca din prima jumatate de ora a cerut politistului sa intram in ghereta unui paznic si sa stam inchisi acolo pana dimineata, sa nu ni se intample ceva. Politistul l-a ascultat de fiecare data. Probabil, eram o responsabilitate prea mare pentru el. Ceea ce era mai rau, era ca mereu dorea sa ne stranga mana: cand ne intalneam, la despartire, ori de cate ori vreunul dintre noi spunea o gluma care-l facea sa rada, ori de cate ori dorea sa ne felicite pentru ceva si multe alte motive pentru care nu m-as fi gandit niciodata ca s-ar fi putut strange mana. De fiecare data, avea o mana umeda (nu stiu cum putea un om sa transpire atat de des si mult in palma) si flasca (de parca n-avea nici-un os in mana). Credeti-ma, era un sentiment extrem de dezagreabil sa strangi mana acelui om.

Stiu ca strangerea mainii este un gest de mare incredere. Provine inca din antichitate, cand soldatii isi strangeau incheietura mainii pentru a arata unul ceiluilalt ca nu sunt inarmati. Cand o persoana iti intinde mana iti ofera si iti cere incredere. De aceea refuzul tau ar putea insemna pentru el ca este respins din diferite motive: este prea murdar, nu e prea bun pentru tine ori este considerat dintr-o clasa prea joasa. Mai ales in afaceri, sau la serviciu efoarte important acest prim contact.

Atunci m-am gandit la Tehnica “Strangerii”. A strangerii de mana. Si m-am gandit la cum as putea refuza o strangere de mana fara a fi considerat o persoana inadaptata social, care nu cunoaste bunele maniere si fara a-l jigni pe interlocutor. De asemenea, m-am gandit la cum nu mi-as dori sa-mi fie stransa mana, pentru a face si eu la fel. Caci, ce nu-ti place tie, altuia nu-i face.

In privinta refuzului, am ajuns la doua concluzii:

  1. Creeaza-i interlocutorului impresia ca ai grija de el, ca te gandesti la binele lui. Tine mainile in buzunar si spune-i: “Am o alergie foarte puternica. Inca n-am ajuns la doctor si nu stiu daca nu e contagioasa. N-as dori sa va imbolnavesc.” sau “Sunt extrem de racit si am astazi de cateva ori mana la gura cand am tusit. Nu as dori sa va molipsesc si pe dumneavoastra.”
  2. Strangerea mainii fiind un gest de incredere, apeleaza la increderea lui in tine si ofera-i, la randul tau, un gest de incredere in el. Cand se apropie de tine cu mana intinsa, spune-i “Nu te supara, dar nu ma simt confortabil sa strang mana cuiva.”

Este recomandat sa nu se refuze mana cuiva intr-o intalnire cu mai multi oameni. Evident ca nu se poate strange mana selectiv. Ori se strange la toti, ori la niciunul. Si, inca o recomandare: dupa ce refuzi politicos strangerea de mana, zambeste.

Cat despre cum nu mi-ar placea sa mi se intinda o mana, am identificat urmatoarele situatii:

  • Strangerea umeda. Personal, urasc cel mai mult mainele transpirate, sau umede de parca de-abia ai iesit din baie.
  • Strangerea flasca. Pentru mine, aceasta se lupta pentru primul loc. Probabil din cauza celor traite. Cand simt in mana o alta mana moale, care nu-mi raspunde la strangere, de parca ar fi fara viata, efectiv ma ingrozesc.
  • Strangerea taioasa. De fiecare data sunt luat prin surprindere cand simt ca ceva imi inteapa, zgaraie palma. Instinctiv imi retrag brusc mana. Unghiile netaiate si neingrijite nu-i plac nimanui.
  • Strangerea rapida. Poate e mai bine sa nu dai mana deloc, decat sa faci o simulare de strangere de mana, retragand-o rapid din strangere si evitand contactul vizual.
  • Strangerea puternica. Am avut parte de strangeri de mana puternice de parca eram la un concurs de skandenberg. Niciodata nu am fost pregatit pentru asa ceva si pe langa faptul ca ma durea mana tot timpul intalnirii, nici n-am mai putut sa iau notite. Decat audio.
  • Strangerea indelungata. Ori de cate ori o persoana imi retine mana mai mult decat normal ma trec fiori pe sina spinarii nestiind ce are de gand cu mine.
  • Strangerea la alt nivel. Chiar nu-mi dau seama daca unii oameni nu pot evalua inaltimea mea chiar daca stau in fata lor. Unii imi intind mana la nivelul pieptului, iar altii prea jos, la nivelului slitului, de ma intreb ce vrea sa-mi stranga.
  • Strangerea razgandita. Nimeni nu se simte confortabil cand cineva vine cu mana intinsa spre el si chiar in momentul in care se pregateste sa raspunda la salut, acesta se indreapta spre alta persoana.
  • Strangerea apropiata. Foarte stingherit ma simt atunci cand cineva, dupa ce imi prinde mana ma trage spre el lipindu-ma practic de pieptul lui si imi vorbeste de la o distanta atat de mica incat ii vad porii pielii cum se deformeaza in rimul vorbirii si cumii zvacnesc venele de la gat. Poate as accepta asa ceva de la o femeie ….

Despre semnificatia fiecarui tip de strangere de mana puteti citi la sectiunea de pe site limbajul nonverbal. Aceasta sectiune se actualizeaza zilnic, spre deosebire de sectiunea Tehnicile Walker care este actualizata saptamanal.

Am vorbit numai despre cum sa nu strangi mana deoarece cred ca se stie cum se face o strangere de mana corecta. Strangerea corecta trebuie sa fie ferma, de aproximativ 3 secunde. Palma trebuie sa fie curata, uscata si la acelasi nivel cu a celeilalte persoane. In timp ce strangi mana interlocutorului, trebuie sa-l privesti in ochi si sa zambesti.

Dupa a doua seara petrecuta in patrula, m-am prezentat la seful meu si l-am rugat sa-mi schimbe patrula. Am fost trimis inapoi in sectia de unde plecasem.

“Mana este amprenta sufletului.”

Claudiu Ovidiu Tofeni

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.