Tehnica „Triunghiurilor” sau cum am invatat sa nu mai mint 2


Tehnica triunghiului

Tehnica triunghiului

„Daca adevarul nu este al vostru, atunci nu este adevar. Pentru a fi adevar trebuie sa va apartina, sa provina din experienta voastra; adevarul nu poate fi imprumutat.”

Osho

Era cam la vreo 5-6 ani dupa revolutie. De-abia ma angajasem la Camera de Comert. Excelam in tehnoredactare, aveam viteza mare de lucru, asa ca-mi ramanea destul timp sa studiez si sa invat lucruri noi. Si eram avid dupa informatie. Citeam foarte mult, ascultam foarte mult si mergeam la orice seminar / curs pe care mi-l permiteam. Nu ratam nici-o intalnire cu o personalitate pe care o admiram, incercand sa „fur” cat mai mult de la ea.

Ma obisnuisem sa fac mai multe lucruri deodata. Eram multitasking. La serviciu, in timp ce lucram, stateam cu castile pe urechi. La fel ca si ceilalti colegi. Doar ca ei ascultau muzica, iar eu, audiobook-uri. Ce gaseam. Oferta nu era atat de mare, insa internetul fiind abia la inceput, nici legislatia cu protectia informatiei nu era atat de rigida. Prin diferite retele, fiecare utilizator isi punea la dispozitie continutul calculatorului si puteai face schimb de fisiere. Lasam calculatorul sa downloadeze toata noaptea, caci pe atunci Internetul era foarte lent.

De aceea, bucuria mea a fost foarte mare cand Presedintele Camerei mi-a propus sa merg impreuna cu el la un curs de dezvoltare personala tinut undeva in vest. Pe cat de mare mi-a fost bucuria initiala, pe atat de repede m-am dezumflat, cand, chiar din prima zi, am primit o sarcina de realizat ce mi-ar fi luat foarte multe ore sa o duc la capat.

Am cerut permisiunea de a lucra chiar in sala unde se tinea cursul si abilitatea mea de a lucra ceva in timp ce ascultam altceva mi-a permis sa urmaresc o parte din curs. Spun o parte, deoarece curand am intampinat o problema in rezolvarea sarcinii primite si, cum orice problema pentru mine inseamna o provocare, m-am focusat complet pe rezolvarea problemei. Cand, victorios, am spus „gata, am reusit”, am constatat ca si cursul se terminase.

Insa, ceva-ceva retinusem. Si se pare ca pentru mine a fost esential, caci mi-a schimbat complet felul de a ma comporta. Pana atunci, pentru mine, adevarul era extrem de variabil. Teoria mea era ca nu exista un adevar absolut (inca mai cred asta). Fiecare persoana isi face propriul adevar. De aceea, chiar daca era spus partial sau ascuns, nu inseamna ca minti. Important era sa nu-l alterezi / deformezi. Atunci era minciuna. Eu numeam aceasta DIPLOMATIE.

Ceea ce am retinut la curs a fost ca oamenii se impart in doua triunghiuri: TRIUNGHIUL DE AUR si TRIUNGHIUL PERVERSITATII.

Persoanele care se situeaza in Triunghiul de Aur sunt acele persoane care ceea ce gandesc, aceea spun si tot aceea fac.

In antiteza, persoanele din Triunghiul Perversitatii sunt acele persoane care una gandesc, alta spun si cu totul altceva fac.

Mult timp am acceptat aceasta teorie ca atare si am incercat pe cat posibil sa ma incadrez in Triunghiul de Aur chiar daca aveam de suferit, pe moment, din cauza adevarului spus, uneori brutal. Insa, pe termen lung, am castigat, caci increderea in mine a crescut.

Mai tarziu, am analizat cele invatate si mi-am dat seama ca triunghiul nu depinde de  colturile sale (a gandi, a spune si a face) ci de relatiile dintre ele.

Astfel:

  1. Relatia dintre a gandi si a spune reprezinta, de fapt, sa spui ceea ce gandesti. Adica sa nu minti. Totul depinde de vointa ta. Este usor sa te dezveti de a minti (in cazul in care o faci). In primul rand, sa nu-ti fie frica de sinceritate. Intotdeauna este apreciata. Iar cine nu o apreciaza, nu merita sa fie in cercul tau de prieteni. Ai sa realizezi ca sinceritatea nu este pedepsita. Renunta la orice minciuna, oricat de nevinovata este! Ca sa te dezveti mai usor pedepseste-te singur cand realizezi ca ai mintit. Cum? Refuza-ti o placere mare de-a ta. Gandeste-te la consecintele minciunii, inainte de a o spune.
  2. Relatia dintre a spune si a face se traduce, de fapt, prin a face ceea ce spui. Adica sa te tii de cuvant. Nu promite usor lucruri! Spune ca poti sa faci mai putin decat crezi. Ia-ti timpi de realizare mai lungi. E mai bine sa oferi un bonus prin realizarea a mai mult decat ai spus, sau sa termini mai repede decat sa nu te tii de cuvant. Nu intarzia! Nu intarzia nici la intalniri, nici la respectarea termenelor, in nici-o situatie.
  3. Relatia dintre a face si a gandi. Sa gandesti ceea ce faci. Adica, sa ai rezultate bune. Actiunile tale trebuie sa aiba un scop, un obiectiv. Orice actiune de-a ta va avea urmari si, in general, va genera o alta actiune care, la randul ei, va genera o alta actiune etc. E foarte important sa prevezi rezultatul final al actiunilor tale, mai ales cand lucrezi in echipa, si acesta trebuie sa se integreze intr-un context general.

Alegerea triunghiului din care faci parte depinde in intregime de tine. E foarte usor sa faci parte din triunghiul perversitatii. Nu trebuie sa depui nici-un efort. Pe de alta parte insa, ca sa faci parte din triunghiul de aur iti trebuie multa vointa, dar si beneficiile sunt pe masura.

„De multe ori, a fi demn inseamna a merge pe burta, dar cu coloana vertebrala dreapta.”

George Geafir,

Strigătul tăcerii (2009)


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 gânduri despre “Tehnica „Triunghiurilor” sau cum am invatat sa nu mai mint

  • Laura

    Si totusi nu sunt de acord cu tine. Minciuna are importanta ei in societate. Cum ar fi sa spunem doar „adevarul”? Adevarul subiectiv, desigur, pentru ca nici macar adevarul nu e obiectiv, ci variaza in functie de fiecare dintre noi. Sunt in favoarea minciunii in unele relatii sociale. Chiar si cand vrei sa atragi atentia unui prieten ca nu a actionat bine intr-o anumita situatie, sau cand vrei sa-i spui ca, de exemplu, o haina pe care o poarta nu-i sta bine sau e prea fistichie, nu-i spui adevarul direct. Il imbraci cu multe alte cuvinte ca sa nu-l jignesti.
    Si, pentru ca politica face parte din viata noastra, cum ar fi campania electorala fara minciuna? Sau reclamele?
    Lasand gluma la o parte, eu prefer un echilibru intre cele doua triunghiuri, cel de aur si cel numit cam urat (parerea mea), al perversitatii.

    • Walker

      Un echilibru va exista permanent. De aceea exista Yin si Yang, noapte si zi, bine si rau etc. Fara una, n-ar putea exista cealalta. Intrebarea este … unde vrei sa te situezi, tu ca persoana? Pe urma, daca reusesti sa te situezi acolo unde-ti doresti? Indiferent de triunghiul in care te vei amplasa, celalalt triunghi va exista permanent, indiferent de vointa ta.